Grigore Alexandru Ghica Voievod.

Grigore A. Ghica s-a născut în anul 1804, ca prim copil al proaspătului cuplu cu sânge albastru Alecu Ghica și Elena Sturdza.

Tatăl, logofătul Alecu Ghica (primul portret, de jos) a fost un om deosebit, apreciat de toată lumea, datorită caracterului său incoruptibil - ceva cu adevărat rar în acele vremuri!
Era liberal în gândire - deși, iarăși, nu s-ar spune după ținuta sa din portret ... și naționalist.

Mama, Elena Sturdza era nepoată de domn, ea fiind și sora viitorului domnitor Mihail Sturdza, cel care a domnit între 1837-1849 .

Dacă soțul ei avea printre virtuți cinstea și onoarea, Elena Sturdza strălucea prin frumusețea sa, probabil moștenită de la mama sa; cât despre tată? părea să fie lipsit de asemenea atribute (logofătul Grigore Sturdza, al doilea portret de jos), tânăra fiind o frumusețe a nobilimii moldave, recunoscută ca atare.

Era o brunetă fermecătoare cu ochi albaștri, cu un păr negru, bogat; cu un chip perfect simetric, o gură frumoasă și un năsuc care-i trăda mereu starea de spirit, căci nările mici i se mișcau mai mereu atunci când vorbea, când zburdalnic, când năvalnic.
Toate acestea îi ofereau un aer de mister, trădând mereu faptul că al ei căpșor frumos punea, necontenit, câte ceva la cale...
Și, desigur, era și nepoată de domnitor prin mama ei, anume nepoată a lui Grigore Callimachi cel decapitat de turci (1769).

Așadar, după un an de la căsătorie fură blagosloviți cu un băiețel: Grigore Alexandru.
Îl numiră Grigore după tatăl ei, Grigore logofătul, cel din al doilea portret.
Ea zburdalnică, el serios și patriot... nu prea dură mult căsnicia, căci tânăra mămică se îndrăgosti nebunește de un militar rus de origine franceză.

Alecu Ghica, aflând de astă poznă din partea brunetei căută să se despartă civilizat, fără mare tam-tam.
Doar că Elena făcu în așa fel încât toată lumea să afle de marea ei iubire, încât Alecu se duse dirept la Divan și ceru despărțirea, ba mai mult, ceru ca și copilul să-i fie încredințat.
Și pe cel din burtă de la maică-sa, ce urma să vie!
Ceea ce și obținu.
Atât copilul născut, cât și cel nenăscut, ambii fură dați la tată. Care, cum va să vie, să treacă la tată!
Domn era Alexandru Moruzi, pe atunci.

Iubirea dintre Elena și franțuzul ei, venit din Rusia fu uriașă! degeaba se împotriveau părinții lui, el nu renunța căci fata-i din os domnesc și se iubesc fără margini.

Numai că veni războiul, el fu chemat la oaste și muri aiurea, pe front, încât Elena rămase îndurerată. Fără iubit tânăr, fără soț mai bătrâior; fără băiat și acu' trebuia să dea și fata care abia se născuse.
Așadar, cu toată împotrivirea, Alecu îi luă și fata...

Plecă Elena întristată la Chișinau unde se îndrăgosti de un alt militar, guvernator al Basarabiei, căruia îi făcu un băiat, Scarlat.
Dar atât de mult s-au iubit căci o ură mare izbucni între cei doi soți, încât Elena l-a adus pe guvernator la sapă de lemn.
El fu destituit din funcție, ca vai de el. I-o fi greșit el cu ceva, altfel nu se poate gândi...
Într-un final, ea moare, istovită de atâtea lupte de amor, la Chisinau; el moare, de asemenea, la scurtă vreme și iată cum doar pământul le-a astupat gura, amândurora.

În acest timp, tânărul Grigore primește o aleasă creștere din partea tatălui.
Învață limbi străine și, mai mult decât orice, învață să fie patriot. Întocmai ca tătâne-su, Alecu.
Căci soi bun pui? rod bogat ai!
Cu soi rău te-ai pricopsit? La fel vor fi și rezultatele.

Cuvintele de laudă la adresa acestui chipeș tânăr Ghica nu conteneau!
Căci flăcăul nu era mic de statură, precum părinții lui; era înalt, cu umeri lați și trunchi subțire, ochi frumoși, migdalați și mustăcioara precum pana corbului. Moștenise frumusețea de la maică-sa și cinstea de la taică-su.
Educația sa era impecabilă, era bun, blajin și empatic... Grigore Ghica era considerat cel mai frumos fecior al nobilimii moldave la început de secol XIX.

Motiv pentru care fu "ochit și pețit" de soția domnitorului în funcție Ioniță Sandu Sturdza, anume doamna Ecaterina, pentru fiica lor Elena, alintată Elencu.
O tânără harnică, energică, dar... fără educație.

Nunta fu ca-n povești, aceasta dură trei zile și trei nopți, ca după rang.
Au avut patru copii: Constantin, Iancu, Alexandru si Catinca.

Grigore Ghica primi și o funcție de la socrul său, însă diferențele de educație dintre cei doi soți își spuneau cuvântul.
Grigore era un om căruia îi plăcea să discute despre idealuri, ori Elencu era preocupată mereu de gospodărie, de crescut copii și...cam atât. După o vreme de prea mari diferențe, aceștia se despărțiră.

Despre continuarea vieților lor, într-un articol următor.