Sărbătoarea Unirii Principatelor Române la Iași.

Un moment de sărbătoare și de reflecție.

Pe 24 ianuarie 2026 Iașul a fost, din nou, martorul sărbătorii ce comemorează Unirea Principatelor Române. Deși prezența partidelor suveraniste a fost redusă comparativ cu anii anteriori, ziua debutând cu o adunare a simpatizanților AUR în fața Palatului Culturii, partidul SOS România a reușit să suplinească golul lăsat și să aducă, pe parcurs, un număr semnificativ de membri.

Înainte de-a continua, să prezentăm totuși o mică istorie a locului pentru cei ce promovează și se complac în starea de "bocanc pe gât", mai ales pentru criticii prezenței partidelor suveraniste la Iași cărora trebuie să le povestim că Iașul a fost dintotdeauna un oraș al protestatarilor.

Parcul Copou ia naștere, în forma sa incipientă, ca urmare a unei mari răzmerițe în care târgoveții ieșeni au capturat clopotnița bisericii Trei Ierarhi (astăzi dispărută) de unde au chemat alți localnici, încât toți laolaltă au luat cu asalt Curtea Domnească.
Speriat, domnitorul Ioan Callimachi ordonă blocarea porții principale și poziționarea celor trei tunuri cu gurile de foc spre aceasta.
Butușnicii (răsculații) au spart poarta încât tunarii au deschis foc, ucigând oameni.
Atunci, răsculații au asaltat zidurile laterale cerând domniei să-l predea pe grecul Stavarachi, cel care-i oprima cu taxe și impozite mărite.
Vă sună cunoscut scenariul..?

Viermele Stavarachi a fugit pe poarta din spate, dinspre strada Palat (pe atunci fiind doar acces către vărsătoare, în acea zonă aflându-se grajdurile domnești), direct spre Stambul. Nu s-a mai întors niciodată în Moldova, altminteri ieșenii l-ar fi ucis.
Domnitorul a strigat mulțimii că Stavarachi nu mai este la curte, dar ieșenii au răspuns că-i vor în mâinile lor pe ceilalți greci aflați în incintă.
Cu mare greutate, mitropolitul i-a liniștit însă rămânea o altă problemă: boierii care văzuseră carnagiul trebuiau "mituiți" ca să nu se afle la Stambul despre gravitatea evenimentului.
Căci sultanul l-ar fi înlocuit imediat pe domnitor, pe motiv că nu este capabil să asigure liniștea în Principat.

Acela este momentul în care mare parte din dealul Copoului, proprietate domnească la acea vreme, este dată boierilor, laolaltă cu alte facilități, devenind loc de relaxare si plimbare și urmând a fi transformat, în timp, în ceea ce este astăzi.

Au fost multe răscoale în Iași împotriva domniilor nedrepte, răzmerița din vremea lui Callimachi nefiind una singulară. Aceasta este mai interesantă de menționat fiind legată, cumva, de nașterea Parcului Copou, dar răscoale au fost mult mai multe.

Revoluția de la 1848 ar fi putut fi, iarăși, un eveniment sângeros. Un plan, însă, dejucat de domnitorul Mihail Sturdza împreună cu fiul său, beizadea Grigore Sturdza poreclit "Vițel", bineînțeles asistați de prezența trupelor rusești în teritoriu pentru pacificare.

Ultima revoltă despre care trebuie să amintim este cea din 14 decembrie 1989 (strada pe care se află restaurantul Select purtând, astăzi, acest nume), dată la care Revoluția Română trebuia să înceapă la Iași.
Doar că forțele de Securitate ale regimului comunist au dejucat planul ieșenilor, Revoluția izbucnind, câteva zile mai târziu, la Timișoara.

Am făcut aceste precizări pentru neștiutori, "iubitorii de banane" care nu cunosc istoria Iașului, n-au studiat-o vreodată ori sunt veniți din alte orașe, trăind cu impresia că Iași este un mare oraș adormit.
Total greșit.
Iași este fostă capitală de Principat și s-au întâmplat foarte multe lucruri aici.

Să revenim la tema zilei:

O scenă controversată.

Unul dintre aspectele cele mai discutate ale evenimentului a fost amplasarea scenei.
Pentru prima dată, scena a fost poziționată cu spatele față de locul istoric de unde Alexandru Ioan Cuza a rostit faimosul său discurs.
Aceasta a generat critici din partea participanților, care au remarcat disonanța dintre simbolul unității naționale și poziția fizică a scenei, obligând participanții să privească spatele statuii lui Cuza.

Mai mult, faptul că însăși oficialitățile s-au aflat cu spatele către locul de desfășurare a primei Hore a Unirii a adăugat un strat de ironie asupra organizării evenimentului.

O atmosferă tensionată și reacțiile populare.

Atmosfera din timpul ceremoniei a fost una tensionată.

România, o țară cu un istoric bogat, nu a ezitat să își exprime resentimentele manifestând prin huiduieli împotriva vorbitorilor de la ceremonie.
Intensitatea nemulțumirilor a crescut considerabil în momentul în care președintele României a luat cuvântul.
În fața unui public nemulțumit, acesta a încercat inclusiv să-i dojenească pe protestatari în ciuda incertitudinii și a nemulțumirilor cetățenilor legate de creșterea taxelor, a prețurilor și a degradării condițiilor de trai, în general.

Activitățile de Ziua Unirii au fost umbrite nu doar de ciudata organizare a evenimentului, ci și de disensiunile politice care au marcat această celebrare.

Chiar și statuia lui Cuza, un simbol important, prin ciudata amplasare a evenimentului a ajuns să nu mai fie cu fața la mulțime, ceea ce a adus un plus de nemulțumire din partea participanților.
Sentimentul general a fost că însuși domnitorul ne-a întors spatele, pentru nemernicia ce-o trăim ...

În concluzie, sărbătoarea Unirii de la Iași a fost mai mult decât un anual tribut adus acestui moment istoric și a reprezentat un tablou complex al tensiunilor politice și al sentimentului național general.

Este evident că, pe lângă sentimentele de respect pentru trecut, cetățenii români așteaptă un viitor mai bun, care să reflecte cu adevărat valorile unirii și ale democrației.

Galerie foto.